Muntele care a fost mult prea înalt în Copou

Politehnica Iași a urcat în startul acestui sezon pe un munte mult prea înalt, iar la sfârșitul lunii august jucătorii au rămas fără oxigen, urmând o cădere liberă, o cădere din care nu s-au mai oprit nici măcar până în luna decembrie. S-au mai agățat de câte o stâncă, dar în zadar, zona roșie e tot mai aproape, iar muntele se transformă în prăpastie.

Egal în prima etapă pe terenul campioanei CFR, un Horșia entuziasmant, victorie cu actualul lider, Astra Giurgiu, puncte obținute în deplasare (Voluntari, FCSB), victorie în Copou cu Dinamo, meciuri care i-au făcut pe suporterii ieșeni să viseze la play-off și, poate pe cei mai optimiști, la cupele europene – toate acestea s-au transformat în cereri de demisie la adresa antrenorului și președintelui și într-un viitor sumbru din punct de vedere fotbalistic în Copou.

5 înfrângeri și un egal – așa arată linia de clasament a ieșenilor în ultimele 6 întâlniri, cu Astra, Clinceni, Voluntari, Dinamo, FCSB și Chindia.

Finalul anului aduce vizita formației Gaz Metan Mediaș și o deplasare la Sibiu. Două meciuri cu rezultate imprevizibile, două meciuri care pot aduce haosul în Copou, două meciuri care îl pot aduce pe Costel Enache la Politehnica Iași. Începutul anului 2020 înseamnă întâlniri extrem de dificile, cu Viitorul (a), Sepsi (d), Craiova (a) și Botoșani (d), astfel încât, ieșenii nu pot fi deloc liniștiți și trebuie să se gândească la salvarea de la retrogradare mai mult ca oricând. Plomba Breeveld în apărare dă mari dureri de măsea, cuplul Frăsinescu – Mihalache nu a mai fost văzut de mult timp la treabă, Loshaj este deja de vânzare și Cristea nu poate duce singur atacul în spate. Platini este prea rar sclipitor, iar Passaglia are nevoie de colegi. Așadar, în pauza competițională, nu trebuie o schimbare doar la nivelul băncii tehnice, așa cum se intenționează, ci și o suplimentare în teren, nu doar numeric, ci și calitativ.